aveam 22 de ani cand m-am maritat. lumea ar fi trebuit sa fie a mea. si chiar a si fost pentru scurt timp.
vremurile erau de asa natura, ca nunta era bine s-o faci intr-un cadru restrans. pe langa asta, sotul meu, nu era botezat. o alegere, a unor parinti marcati de un preout in familie, bunicul.
n-am facut nunta, am facut doar o simpla petrecere in curte. am tanjit multa vreme dupa, rochia alba de mireasa si dupa Binecuvantarea Lui. nu mi-a dat-o. pentru ca, nu i-am cerut-o. toate erau impotriva dorintelor mele. si am urmat calea aleasa de altii.
luna de miere, care toata s-a desavarsit in saptamana de miere, a fost amarnica, dar a fost inceputul. 7 zile, 7 nopti, in care, in peisajul minunat al Poienii Brasov, am facut pe medicul. medicul sotului meu. ba la o unghie incarnata, ba la o zgaraietura,ba avea palpitatii.
daca, facusem dragoste pana atunci? facusem. putin. intr-un fel mai altfel…adica cu emotii, mari. pentru ca vorbea despre hipersensibilitate. iar eu l-am crezut. si am mai crezut ceva, ca ma iubeste, ceea ce n-am gresit prea mult, si ca ma respecta, aici, gresala a fost suprema.
am crezut ca ma respecta, ca e om cinstit si temperat, echilibrat, de aceea nu vrea sa profite, inainte. din aceste ganduri, l-am apreciat, m-a facut sa-l iubesc.
respectul unui barbat pentru o femeie, o femeie frumoasa, imi era ceva necunoscut. toti pe care ii cunoscusem, mi-au demonstrat, ca nu pe mine vroiau sa ma cunoasca, ci vroiau sa cunoasca trupul meu.
asa m-am casatorit. plecata dintr-o iubire vanduta, am intrat intr-o casnicie ratata.
ne-am intors acasa, dar lucrurile nu s-au imbunatatit, dimpotriva, timpul se scurgea agale, corpul meu, de femeie tanara, isi cerea drepturile. nervozitatea, imi era partenera de viata ca si el. in plus, si o soacra.
am fost in numele lui la toti doctorii cunoascuti, refuzam adevarul. istoria familiei, incepusem s-o cunoasc, refuzam adevarul. m-am batut pentru a indrepta lucrurile, 2 ani de zile, apoi m-am resemnat. am decazut.
violenta domestica, in forma ei parsiva, de indobitocire, psihologica, se instalase. m-am transformat fizic, am luat proportii ca orice gospodina, cu 10 copii, dar eu nu aveam nicunul si nici nu exista perspectiva de de a avea candva vreunul.
de ce-am ramas? simplu. nu aveam unde a ma intoarce. un divort, gura lumii si o generatie cu prejudecati, m-au pus in ipostaza de a ramane pe loc. oricum, era prea tarziu. prea tarziu mental vorbind.
ajunsesem sa cred ca sunt urata, ca sunt proasta, si ca altul nu m-ar fi luat in veci. ajunsesem sa cred ca de el depinde existenta mea, ca eu eram o nulitate. daca asta nu era violenta psihologica, atunci ce putea fi?
trezirea la realitate…ce-a mai dura metoda, pe care viata ti-o poate arata!
mai 1995. aveam 27 de ani . trecusera anii, 6 ani de casnicie. eram la mare. si pentru prima oara, in viata mea, intr-o conjunctura favorizanta, am facut top-less. pentru o zi. mi-a fost rusine, am avut sentimente contradictorii, cu toate ca cele din jurul meu, erau cel putin tot atat de dezbracate ca si mine, nu m-am impacat. n-am rezistat decat cateva ore. atat. a fost deajuns. ceva ce deja fusese in mine, a asteptat semnalul, pe care eu, l-am dat. in cateva ore. poate 2, poate 3.
din aceea seara, a inceput. INCEPUTUL.
sanul drept, a inceput sa-mi creasca, repede, mult, dupa 3 zile, cand am fost nevoiti sa ne intrerupem concediul, deja era dublu…si rosu, foarte rosu.
am ajuns la Bucuresti. dureri. mari. nu puteam sa fac nicio miscare fara sa nu simt durerea intepatoare.
doctori.
sanul meu drept era vinetiu, pe el se reliefa o tumora, mare de 7 cm, inauntru, nu stiam inca.
sanul stang, a inceput si el. la fel. fara insa, sa creasca tot atat de mult. apoi, si el s-a inrosit si s-a invinetit.
doctori. palpari dureroase, dat din cap a amaraciune…intrebari…cati ani ai??? 27, raspundeam. apoi oftaturi si remarci, de genul: asa de tanara! vizual nimeni din cei patru doctori nu mi-a dat speranta. niciunul.
panica. s-a instaurat.
au inceput apoi, analize dureroase.
Doamne, cred ca tomograful a fost inventat de un barbat!!!!o femeie n-ar fi inventat asa ceva! este un obiect de tortura! mai ales cand in ghearele lui iti prinde o tumora.
stiam ca este necesar, cum stiu si acum, m-am impacat cu el. trag aer in piept si ma pregatesc. nu dureaza o vesnicie!
rezultate. pozitive. aveam cancer.
